 |
 |  |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
 | Castelul Bantuit | |
|
~kimiko~
Guest
|
|
Era odata intr-un tinut necunoscut de lume,pe o insula, doua castele facute din aur si argint.In cel facut din aur traia o printesa numita Sophie. Era o tanara de 18 ani cu parul lung pana la brau, de o colorație aurie ca soarele, cu ochi albastrii si senini ca safirul . Era imbracata intr-o rochie lunga de culoarea violet a amurgului, cu maneci bufante.
In celalalt castel statea o alta printesa, rea, imbracata toata in negru. O chema Carmilla. Avea parul de alură rosie ca focul si ochii ei erau negri. Ea era invidioasa pe frumusetea lui Sophie si vroia sa o rapeasca pe aceasta ca sa ii fure frumusetea si sa aibe viata eterna. Sophie se uita pe fereastra ingusta sa vada ce se intampla afara, si apoi se duse sa faca un dus. In timpul acesta, Carmilla se uita si ea pe geam si o vazuse cum intrase in baie si se gandi ca era cel mai bun ocazie sa isi puna planul in aplicare. -Perfect.Am gasit cand iese din baie,voi doi, Dox si Box, o sa o rapiti si o aduceti la mine. -Da,inaltimea ta! Monstrii erau uriasi ,murdari curgea mal pe peste tot mergea. Sophie tocmai iesea de la baie,cand,Box o apuca de mijloc si o duse la Carmilla. -Da-mi drumul,monstrule! -Taci! -De ce m-ati rapit! -Pentru ca stapana noastra vrea frumusetea ta si viata eterna. -Da de ce viata mea! -Ca tu esti o printesa nemuritoare ceea ce vrea printesa Carmilla sa fie.Dupa ce iti va lua viata tu nu vei mai exista pe aceasta planeta. Ei ajungeau in sala unde era printesa Carmilla. -Aduceti-o la mine. -Da,maiestate! -Deci,ti-au povestit slujitorii mei despre ce vreau eu de la tine,dar deocamdata nu o s-o fac acum.Dox du-o in temnita. -Da stapana mea! Sophie era dusa in temnita si legata foarte strans cu catuse la maini si la picioare.Ea plangea mult. Venea seara iar printesa incepu sa auda voci si sa se sperie foarte tare. Nu ii venea sa creada caci nu ii facuse niciodata nimica lui Carmilla, imi mintea ii reveni o amintire suprimata de-a lungul timpului. Avea vreo cinci ani si se juca in curtea palatului impreuna cu Carmilla caci prezentul nu fusese mereu asa. Candva au fost extrem bune femei si se aveau ca surorile dar cand Sophie a trebuit sa isi urmeze mama la tron a capatat si tineretea vesnica. Aceasta trebuia sa fie data din toata inima si nu se putea oferă decat la rudele de sange, caci altfel persoana respective avea sa moara. De-a lungul anilor dorise de multe ori sa renunte la aceasta putere dar nu avea cum caci nu se indragostise niciodata si astfel nu putea sa aiba copii. In aceasta temnita ingusta, plina de mucegai si umeda pe peretii slinosi, incerca ea sa nu se gandeasca decat la lucruri bune, sa uite unde e si ca nu reusise sa puna capat razboiului dintre cele doua regate . Acuma era la mana Carmillei si nu putea sa mai faca nimica. Realiza ca pierduse totul in urma cu atatia ani. Deodata lacatul care strajuia intrarea in temnita fusese spart. Dox intra furios si smulse catusele de la maini si picioare si o trase de mana dupa ea. O dusese prin dieritele tuneluri de sub castel pana ajunse in sala de mai devreme. -Bun acuma esti aici. Sa trecem la subiect. Da-mi puterea de bunavoie sau ti-o voi lua cu forta -Nu pot nici una nici alta. Nu esti ruda de sange cu mine. Nu am cum sa iti dau puterea mea. Imi pare rau. As vrea sa ne intoarcem la vremea in care eram prietene, acea vreme a copilariei a… -Taci. Nici un cuvant in plus. Esti in castelul meu bunatatea ta nu ma va atinge -Vreau doar sa redevenim asa cum am fost. Cred ca cunosti legenda phoenixului nu? -Ce vrei sa spui cu asta? -Phoenixul a renascut din propria cenusa. Pentru regatul meu simboliza emblema ciclurilor vietii si ale mortii, a eternelor renasteri din propria cenusa. -Unde vrei sa ajungi cu asta? -Pentru regatul tau pasarea il reprezinta pe Benu, pasarea ce avea puterea de regenerare si de resurectie . -vrei sa spui ca… -Exact . eu nu detin nemurirea. Societatea crede ca eu o detin dar nu este adevarat. Cum am spus fiecare are propria pasare phoenix in el . Eu o am si nu inseamna nemurire inseamna ca ma pot ridica dupa fiecare batalie mai tare. Si tu la fel. Nu iti pot da ceva ce tu ai . imi pare rau . -Adica atata timp am luptat pentru ceva ce detineam? -Stapana nu o credeti -Va minte -Voi doi veniti aproape. Box da-mi sabia ta. -printesa? Ce vreti sa faceti? -Asta spunand acestea il omori cu cruzime pe Box. Dox dori sa scape dar fu si el omorat prin aceeasi soarta . -Imi pare rau caci a trebuit sa vezi asta Sophie dar asta e. Acuma iti spun la revedere. Se sinucise si ea . Intelesese ca nu poate capata nemurirea decat renascandu-se si acest lucru decise . Sophie ramasese inarmurita nu putea sa vad decat sangele si cadravele monstrilor ci a celei care fusese cea mai buna prietena a ei . Imediat ce corpul ei se racise, totul disparu se afla in curtea palatului, caci regatul de argint disparea daca conducatoarea lui murea. Sophie isi jeli singura prietena, dupa care o inmormanta întocmai unui printese. Trecusera cativa ani de la aceasta intamplare si Sophie cunoscu un tanar de care se indragosti pe loc. Dupa 4 luni se casatori cu el si un an mai tarziu veni pe lume Carmilla. Ciclul vietii se reia asemenea unei pasari phoenix. Spiritul Carmillei privea din departare. -Aveai dreptate draga prietena. Adio si disparu in zarea timpului. sfarsit |
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Amaliela
Top Moderator
|
|
Am coectat din punct de vedere gramatical toata povestea. Acum cred ca nu mai are ost sa stea aici la "Povesti ce trebuie corectate" Da admina va decide.
|
|||||||||||
|
|||||||||||||
|
| |
|
Setsumi
Founder
 
|
|
De fapt nu tu trebuia sa corectezi dar se vede ca ai facut ceva din gramatica ei.Mai are inca de confecționat la descriere si la dialog asa ca pana nu va posta urmatorul capitol eu nu o pot muta la loc,deoarece ai corectat-o tu.Oricum se vede o imbunatatire.
Astept urmatorul capitol. Tnx Amaliela. Mutat! |
|||||||||||
|
_________________ 
|
|||||||||||||
|
 | Castelul Bantuit | |
|
||
|
|
|